Ce este axietatea?
Anxietatea, ca și frica, nesiguranța, este un răspuns natural la o situație de viață specifică (ex.: susținerea unui examen, o schimbare de viață majoră, luarea unei decizii importante, etc.). Ea ne ajută să facem față stresului căutând soluții optime, ne ajută să ne dezvoltăm/ evoluăm. Vom numi acest tip de anxietate, anxietatea normală, sănătoasă.
Atunci când răspunsul la o situație de viață devine excesiv sau persistă după depășirea acesteia sau manifestarea este disproporționată față de riscul real pe care îl implică însă, vorbim despre o tulburare anxioasă.
Anxietatea ca tulburare este reprezentată de frică, anxietate excesivă și modificări comportamentale, ce vor conduce la griji copleșitoare, comportamente de evitare și disfuncționalitate în una sau mai multe arii de viață. Acest lucru se întâmplă pentru că persoanele cu tulburare de anxietate se axează de regulă pe aspectele negative ale unei situații și interpretează eronat informațiile, considerând diferite situații normale de viață ca fiind pericole extreme.
Anxietarea ca tulburare ar putea fi descrisă ca atunci când lași pornită alarma casei în timpul zilei. Ea va detecta orice mișcare din casă sau din jurul acesteia, ca un potențial pericol și se va activa.
Persoanele cu tulburare de anxietate descriu stări prelungite de tensiune musculară și vigilență, cauzate de anticiparea unui posibil pericol. Aceste persoane dezvoltă un comportament precaut și evitant, pentru a nu intra în contact cu stimulul ce ar putea declanșa starea de frică intensă și anxietate. Găsești aici 3 metode eficiente de reducere a anxietății.
Deși de multe ori sunt conștiente că fricile lor sunt excesive și ireale, persoanele cu tulburare de anxietate au niveluri ridicate de stres cauzate de temerile lor și disfuncții în viața de zi cu zi. Din acest motiv este important să tratăm cu interes și empatie persoanele aflate în astfel de dificultăți și să le îndrumăm către ajutor specializat (psihiatru, psiholog, psihoterapeut).
Care sunt formele anxietății?
Atunci când vorbim despre anxietatea sănătoasă ne referim la anxietatea firească specifică etapelor de dezvoltare sau datorată situațiilor de stres de viață la un moment dat.
Când vorbim despre tulburările anxioase ne referim la:
- Anxietatea de separare
- Mutismul selectiv
- Fobia specifică Fobia socială
- Tulburarea de panică
- Agorafobie
- Tulburarea anxioasă generalizată
Anxietatea de separare – este caracterizată prin teama sau anxietatea privind separarea de persoanele de atașament (ex.: copilul care merge la grădiniță sau în primele zile de școală).
Mutismul – se manifestă prin imposibilitatea de a vorbi în diferite situații sociale, deși persoana poate face acest lucru în alte contexte de viață (ex.: susținerea unui proiect la școală sau la serviciu).
Fobia specifică – se manifestă prin frica intensă sau anxietate în prezența unor obiecte, animale sau situații sau prin evitarea intrării în contact cu acestea (ex.: insectele, șoarecii, câinii, șerpii, liliecii, înălțimile, apa, transportul în public, furtunile, spațiile închise, tunelurile, podurile, sânge, injecții, răni, etc.).
Fobia socială – reprezintă teama sau anxietatea legate de evaluarea negativă de către ceilalți, de a fi ridicol, umilit sau respins, sau de a-i jigni pe ceilalți. Interacțiunile sociale sunt limitate dramatic pentru a nu fi criticat, respectiv: întâlnirea cu persoane necunoscute, vorbitul în public, situațiile în care individul poate fi privit atunci când mănâncă sau bea, etc.
Fobia socială este o formă severă de timiditate.
Tulburarea de panică – se caracterizează prin atacuri de panică repetate și imprevizibile și dezvoltarea unei stări de preocupare, îngrijorare constantă de a avea un nou atac de panică. Această îngrijorare conduce la un comportamente de evitare și, implicit, inadaptare în mai multe situații de viață.
Atacurile de panică ating niveluri atât de intense de îngrijorare/ teamă/ anxietate, încât poate simți că urmează un atac de cord, că va înnebuni sau va pierde controlul.
Atacurile de panică sunt identificate și în alte tulburări anxioase, precum și în alte tulburări mintale.
Agorafobia – este acea tulburare de anxietatea legată de teama de spații deschise sau închise, de a folosi transportul în comun, de a se afla în spații aglomerate sau să stea la rând sau de a se afla singur în afara casei în diferite contexte. Persoanele cu agorafobie adoptă comportamente de evitare a unor astfel de situații și devin dependente de persoanele apropiate pentru că se feresc să meargă singure la cumpărături, să călătorească cu trenul, tramvaiul sau avionul, să traverseze poduri, tuneluri, spații deschise (cânpuri) sau să folosească liftul.
Anxietatea generalizată (AG) – se referă la acele stări de anxietate și îngrijorare persistente și excesive cu privire la diferite aspecte de viață pe care persoana le consideră dificil de gestionat. Senzația de neliniște, agitație, dificultăți de concentrare, iritabilitate, tensiune musculară și perturbări ale somnului sunt câteva din simptomele AG. Majoritatea persoanleor cu AG consideră că îngijorarea lor nu mai este “controlabilă” și din acest motiv se vor îmbolnăvi sau vor înnebuni.
Acest articol este doar în scop informativ, un diagnostic putând fi pus doar în urma unei evaluări de către un specialist, iar un tratament eficient poate fi realizat de către un psihoterapeut.
Resurse:
DSM 5 – Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale – Asociația Americană de Psihiatrie
Planuri de tratament și intervenții pentru Depresie și Anxietate – Leahy, Holland, McGinn