Mulți dintre noi am crescut în case unde furia era fie ascunsă sub preș, fie trântită pe masă cu zgomot. Așa că nu-i de mirare că, adulți fiind, ne încurcăm în ea – o reprimăm până plesnește sau o explodăm peste ceilalți și apoi ne pare rău.

Ne temem să o simțim, să o exprimăm sau, dimpotrivă, o lăsăm să explodeze peste ceilalți atunci când nu mai putem duce presiunea.

Dar furia, în esența ei, nu este dușmanul nostru. Este un semnal intern, o reacție firească la o nedreptate, o limită încălcată sau o nevoie nesatisfăcută. E modul în care psihicul nostru strigă: „Ceva nu e în regulă. Fii atent!”

Ce rol are furia?

Furia este o emoție de protecție. Ne mobilizează pentru a ne apăra, a acționa și a schimba ce ne rănește sau frustrează. Poate pune limite, revendica respect sau declanșa schimbări necesare. Problema nu e că simțim furie, ci cum o exprimăm.

Ce se întâmplă când e reprimată sau exprimată agresiv?

Furia reprimată nu dispare. Se adună în corp și minte ca tensiune, iritabilitate, oboseală sau tristețe. În timp, duce la: anxietate sau depresie, probleme de sănătate (tensiune, insomnie, dureri fizice), resentimente acumulate, pierderea contactului cu propriile nevoi.

Furia agresivă aduce explozie – țipete, insulte, sarcasm sau chiar violență. Pe moment ne descărcăm, dar: afectăm relațiile, apare vinovăția și regretul, nu rezolvăm problema reală, oamenii încep să ne evite.

De ce o reprimăm sau reacționăm violent?

Felul în care ne raportăm la furie e strâns legat de ceea ce am trăit în copilărie.

Reprimarea apare de regulă dacă în copilărie am fost pedepsiți sau rușinați pentru emoții pe care le aveam, am învățat că „nu e frumos” să fim supărați, iubirea era condiționată de liniște și „cumințenie”.

Reacțiile explozive apar cel mai adesea dacă furia a fost modelată prin control sau agresiune, nu am învățat reglarea emoțională, dacă singura emoție permisă era furia, în locul tristeții sau fricii.

Aceste reacții sunt mecanisme de protecție (moduri de coping) învățate. Ne-au ajutat cândva, dar azi ele pot fi schimbate.

Cum arată o relație marcată de reprimare și izbucniri?

În astfel de relații, un partener evită conflictele și adună frustrări, iar celălalt izbucnește brusc. Rezultatul este un climat de tensiune și nesiguranță, care conduce, încet și sigur la o comunicare blocată, lipsă de siguranță emoțională, izbucniri disproporționate, resentimente adânci, scăderea empatiei și a intimității.

În timp, cele care erodează sunt încrederea și conexiunea. Ambii parteneri rămân cu impresia că „nu sunt auziți” sau „nu mai are rost să spun ceva”.

În timp, cele care erodează sunt încrederea și conexiunea. Ambii parteneri rămân cu impresia că „nu sunt auziți” sau „nu mai are rost să spun ceva”.

Ce înseamnă să (și cum) gestionăm furia?

Pasul 1: Recunoaște furia
Observă tensiunea în corp, gândurile și impulsurile. Doar pentru că nu țipi nu înseamnă că nu ești furios.

Pasul 2: Acceptă emoția
Furia nu e greșită. E o reacție naturală. Spune-ți: „Simt furie și e ok. Ce îmi spune?” Nu fugi de ea, doar observ-o în corp fără judecată.

Pasul 3: Calmează corpul
Respiră adânc (4 secunde inspir, 4 îmi țin respirația, 4 expir). Mergi puțin, notează ce simți. Nu fugi de furie – creezi spațiu să o gestionezi.

Pasul 4: Găsește ce te-a rănit cu adevărat
Ce limită a fost încălcată? Ce nevoie ți-a fost ignorată? Sub furie se ascund adesea tristețea, frustrarea sau rușinea.

Pasul 5: Exprimă-te asertiv
Folosește „eu simt… pentru că am nevoie de…”. De exemplu:

• “Ma simt furios cand promisiunile sunt incalcate, pentru ca am nevoie de stabilitate.”
• “Nu sunt de acord cu tonul in care mi-ai vorbit. As vrea sa discutam mai tarziu, cand ne putem asculta.”

Asertivitatea înseamnă să pui limite cu respect, nu cu agresivitate.

Bine, bine, dar cum îmi pot exprima furia, totuși?

• Scris terapeutic – notează tot ce simți, fără cenzură;
• Mișcare fizică – aleargă, lovește o pernă, fă sport, dansează;
• Desen sau pictură – dă formă emoției prin culori;
• Vorbire sinceră cu cineva de încredere;
• Umor și autoironie – dacă vine firesc, poate aduce perspectivă.

În concluzie..

Furia nu este dușmanul tău. Este un semnal prețios care spune că meriți mai mult – mai mult respect, claritate și grijă de sine. Nu trebuie să o îngropi în tine sau să o arunci în ceilalți. Poți să o exprimi clar, cu fermitate, fără să rănești.

Când înveți să-ți asculți furia, ea devine aliat – te ajută să-ți pui limite, să te conectezi mai autentic cu tine și cu ceilalți.

Dacă simți că furia este o temă recurentă sau greu de gestionat, sprijinul terapeutic te poate ajuta să descoperi ce e dedesubt și cum o poți transforma într-o resursă.

Cu blândețe și prezență.

#weareone